căutare personalizată

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Plimbări nocturne motorizate

Venind acasă, după o seară de distracție, nu am putut sa nu observ că orașul, noaptea, e relativ pustiu. Semafoarele nu mai merg, persoane nu prea sunt pe străzi și rar ți se intersectează calea cu o altă mașină. Singura priveliște ce ți se înfățișează înaintea ta este cea a drumului gol din fața ta, a vitrinelor iluminate și a atmosferei mohorâte din această perioadă. În aceste condiții, pentru mine e foarte relaxant să conduc și să meditez la diverse probleme. Fără muzică, doar zgomotul monoton al motorului care toarce ca o pisică fericită în brațele stăpânului. Cel mai bine e să mergi cu viteză redusă (30-40 km/h) pentru că în primul rând nu încurci pe nimeni și în al doilea rând nu ajungi prea repede la destinație (desigur, asta în cazul în care nu te grăbești). În plus, nimeni nu te oprește să faci mai multe asemena ture.
În cel mai rău caz riști să atragi atenția asupra ta din partea unor polițiști zeloși care și ei, de voie sau nevoie, se află în patrulare cu Loganul din dotare și se prea poate să îți intersecteze calea în cursul acestor mici plimbări.

joi, 15 ianuarie 2009

Un nou sistem MLM ??

Chiar acuma navigam pe forumul neoficial al AIA, când am dat peste postul unui coleg, care pomenea ceva despre o super afacere care nu implică nicio vânzare de obiecte. M-am înscris, și am observat că este un sistem Multi Level (Marketing?) care constă în faptul că primești oferte speciale de la firme pe care dacă le completezi (cică e nevoie în principiu doar de nume + adresă de email validă la aceste oferte) ești plătit. Cu cât? Nu știu. Însă dacă interesează pe cineva și e dispus să încerce să vadă dacă e ceva de capul lui, folosiți vă rog link-ul de mai jos:

http://www.magneticmarketing.ro/?r=19682f21c38a53cb3e65bbfa343477e7

Efectele crizei se resimt și în România. Sau nu ??

Conform site-ului Automarket și forumului LoganClub respectiv DaewooClub, grupul Dacia - Renault România are în plan ieftinirea autoturismului Dacia Logan cu 20%. Acest lucru survine ca urmare a faptului că Dacia a înregistrat o scădere a vânzărilor cu aproximativ 26% față de anul trecut. Acest lucru înseamnă că un model ce până acuma costa 10.000 de Euro va costa 8.000 de Euro.

Însă dacă analizăm mai atent din punctul de vedere al parității RON - Euro, calculele vor demonstra faptul că reducerea de 20% nu e 20% ci mult mai puțin.

Exemplu concret:

Inițial un model Dacia Logan costa 10.000 de Euro. În acel moment cursul Euro era cuprins undeva între 3,5 - 3,8 lei. Un simplu calcul arată că 10.000x3.6(media) = 36.000 RON

Astăzi, ținând cont de preconizata reducere de 20%, mașina ar costa 8.000 de Euro. Însă, în acest moment Euro este între 4,2 - 4,5 (preconizez că pragul de 4,5 RON pentru 1 Euro va fi atins în cel mult 1/2 - 1 săptămână dacă nu intervine BNR-ul). Calculând, reiese că 8.000x4,3=34.400 RON.

Făcând diferența: 36.000 - 34.400 = 1600 RON, deci nici vorbă de 20%. Mai degrabă 4,5%.

Explicația: În momentul în care cumpărăm o Dacie, noi trebuie să achităm în lei la cursul zilei de la BNR valoarea mașinii care e în Euro. Oficialii Dacia au uitat să precizeze că odată cu creșterea vertiginoasă a Euro, această reducere e de fapt o egalizare să zic așa la cursul Euro - RON. Ceea ce înseamnă că Dacia va avea acelaș profit substanțial de pe urma fiecărui autoturism Logan vândut, ca și până acuma.

miercuri, 14 ianuarie 2009

Viața fără oameni

În această seară am vizionat 2 documentare foarte interesenate: History Channels - Life After People si National Geographic - Aftermath Population Zero. Ambele descriu ce s-ar întâmpla cu Pământul dacă toată rasa umană ar dispărea subit într-o zi. Pot să spun că ambele documentare m-au pus pe gânduri din toate punctele de vedere. Recomand să vizionați ambele, preferabil unul după celălalt, deoarece deși tratează același subiect, în ceea ce privește câteva aspecte mai mult sau mai puțin importante pentru noi, părerile sunt împărțite, de aceea cred că vizionarea ambelor documentare poate să vă ofere întreaga imagine de ansamblu a ceea ce va fi "după" noi.


P.S.: Pentru documentarul de la History Channel, dacă dați click pe link, veți putea viziona documentarul, cu amabilitatea Google Video. Pentru documentarul de la NGC, vă recomand să vizitați link-ul pentru a afla următoarea dată când îl veți putea urmări la TV

marți, 13 ianuarie 2009

Porumbei la masă...

Un mic video cu porumbeii mei hrănindu-se plus cearta de rigoare...

http://www.youtube.com/watch?v=etQ0_uhv4Z4

Si mizeria de după, plus un mic videoshoot cu aşezarea în dispozitiv după mâncare, plus postul principal de observaţie de pe blocul vecin...

http://www.youtube.com/watch?v=WcnFc8tLCe8

luni, 12 ianuarie 2009

Din lumea celor care nu cuvântă

Ținând cont că din moment ce nu mai lucrez, m-am decis să fac ceva folositor și să ajut cumva bietele zburătoare care suferă din cauza frigului. Din păcate, lipsa unui spațiu special amenajat mă pune în imposibilitatea de a asigura căldura necesară porumbeilor care sălășluiesc pe blocurile din jur, am ales să îi hrănesc. Totul a început într-o dimineață, când trezindu-mă, m-am uitat pe geam să văd ce vreme este. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut pe pervazul ferestrei un biet porumbel zgribulit care se plimba de colo, colo pe pervaz. Am stat vreo 5 minute și l-am urmărit din spatele perdelei, nevrând să îl sperii. Când am încercat să mă apropii și să deschid fereastra, porumbelul s-a speriat și a zburat tocmai pe blocul vecin de unde a început să mă observe curios. Aproape în fiecare dimineață stătea pe pervazul meu, până când m-am hotărât să încerc un mic experiment: Am adus de la țară 2 pungi, una cu porumb și cealaltă cu grâu, și în fiecare seară am început să pun câteva grăunțe de porumb și grâu pe pervaz. Experimentul a avut succes deoarece se pare că porumbelului i-a plăcut meniul oferit și în fiecare dimineață era prezent la datorie și ciugulea tot, până la ultimul grăunte.

Pe măsură ce zilele treceau am observat că încep să se adune în zonă tot mai mulți porumbei. Atunci am hotărât să fac un obicei din hrănitul acestor zburătoare. Am început prin a lipi o cutie de plastic de la un cake de 10 cd-uri de tocul geamului și umplerea acestuia cu un amestec de grâu și porumb. În câteva zile din 1-2 porumbei care veneau să mănânce s-au făcut 7-8 chiar 9 porumbei care veneau toți deodată și își disputau cu agresivitate întâietatea la mâncare. Desigur, proviziile inițiale s-au terminat în câteva zile și am fost nevoit să mă reaprovizionez...

Satisfacția acestui fapt e pe măsura. Acum, în fiecare dimineață are loc un adevărat ritual. De fiecare dată, în fiecare dimineață, când mă trezesc, este un porumbel de veghe lângă cutie. Când vede că trag perdeaua și deschid geamul, ceilalți porumbei, care stau de veghe vizavi, încep să își ocupe locurile inițiale: pe marginea balconului meu și a vecinului de deasupra, pe pervazul geamului vecinului de lângă mine, și cei mai curajoși, chiar lângă cutie. În momentul în care încep să umplu cutia, cei care stau chiar lângă, încep deja să ciugulească câte un bob pe lângă mâna mea. După ce termin de umplut cutia, închid geamul, nu trag draperia, ci mă pun lângă geam și aștept începerea spectacolului... În cel mult 15 secunde, toată lumea e claie peste grămadă și începe cearta pentru mâncare. Ciocuri date peste capul vecinului, palme date cu aripile, multă vorbărie păsărească, într-un cuvânt o mică revoluție. După ce fiecare își ocupă relativ un loc începe mâncatul propriu-zis. Sunetul care se aude când toată lumea mănâncă este ca și cel al unei mașini de scris care scrie într-un ritm alert. Toată lumea încearcă să mănânce cât mai mult până ce mai este ce. Desigur, nimeni nu uită să îmi arunce o privire, știind că sunt doar la câțiva centimetri de ei, și îi observ. După ce termină tot, toată lumea se așează în șir indian, ocupând tot pervazul și așteaptă porția a doua. Când văd că porția nu mai vine, rând pe rând zboară pe blocul vecin de unde stau și observă geamul meu.

Desigur, există si o mică parte negativă. Încă nu am reușit să îi dresez să își facă nevoile altundeva nu tot pe pervazul meu. Așa că, la fiecare 2 zile trebuie să fac curățenie după ei. Însă acest lucru e eclipsat de satisfacția pe care o simt, știind că am ajutat niște animale care suferă din cauza gerului și frigului. Îmi pare rău că nu pot să le ofer condiții mai bune, însă știu (sau cel puțin vreau să cred) că aceste animale apreciază gestul meu, în felul lor.

Deja mă gândesc să instalez o a doua "masă" ca să aibă loc toată lumea și să nu mai fie certuri, iar la vară sunt hotărât să le construiesc o mini-căsuță sau să îmi adaptez cumva balconul astfel încât și porumbeii mei (deja îi consider porumbeii mei) să aibă unde sta și noaptea...