I'm back !!!

Din pacate am cam neglijat acest blog deoarece sincer sa va spun mi-a fost lene sa scriu. In cei 2 ani de cand nu am mai postat, m-am plimbat cu o gramada de masini noi, am terminat facultatea iar in acest moment sunt in plin proces de obtinere a categoriei C si C+E in cadrul Scolii de Soferi Verbita Arad. Promit ca voi incerca sa scriu cat mai des de acum incolo. Sa ne revedem cu bine !!!

Maşina ...

Încă de mic copil mi-au plăcut maşinile şi mi-a plăcut să conduc. La vârsta de 5 ani am primit prima mea maşină cu pedale care a înlocuit vechea tricicletă. Maşina era o Lada albastră de tablă cumpărată din piaţă de la ruşi. Avea roţi cu cauciucuri pline, capace de roţi cromate şi un volan alb cu un mic claxon pe mijloc. Toată ziua nu făceam altceva decât să mă plimb cu maşina. Cred că în timpul în care am avut acea maşină am pedalat la volanul ei câţiva zeci de kilometri. Eram mândru că puteam face parcări laterale cu spatele mai bine decât ştia mama să facă cu maşina familiei, o Dacia 500 Lăstun.
Când am crescut am lăsat deja bătrâna Lada deoparte şi am început să „exersez” pe maşini adevărate, în braţele mamei sau a unchiului meu. Cred că aveam vreo 8 sau 9 ani când pentru prima dată am avut acces şi la pedale. A fost greu la început cu sincronizarea ambreiaj-acceleraţie dar am reuşit totuşi să plec de pe loc cu maşina fără ajutor.
Până la 18 ani am mai condus doar sporadic şi în majoritatea cazurilor doar din dreapta, ţinând de volan.
Dar a venit şi timpul să am propriul meu permis. Am început şcoala de şoferi înainte să împlinesc 18 ani astfel că la o lună după împlinirea vârstei aveam deja permis de conducere luat din prima cu 25 din 26 de puncte la examen.
Momentul în care am condus prima oară singur, doar eu şi maşina, a fost ceva ireal, magic. De ce?
Deoarece pentru mine în momentul în care urc într-o maşină pe care nu am condus-o niciodată este ca şi cum aş încăleca un mustang sălbatic pe care vreau să-l îmblâzesc. Încă nu-i cunosc reacţiile, comportamentul sau toanele dar totuşi acest lucru nu mă opreşte să răsucesc cheia în contact, să pornesc motorul, să bag în viteză şi să plec...
Deşi pentru majoritatea şoferilor maşina nu e altceva decât o bucată de fier cu roţi, pentru mine nu e. Pentru mine maşina e o fiinţă vie, la început când o conduci pentru prima dată e ca un mustang sălbatic ce trebuie îmblânzit iar apoi pe parcurs, după ce te obişnuieşti cu ea şi ea se obişnuieşte cu tine, maşina devine un partener credincios care te aşteaptă în parcare să te ducă unde vrei. Nu contează că are 30 sau 300 de cai putere, dacă ai grijă de maşină şi maşina va avea grijă de tine.
Multora poate li se pare o prostie ce spun... Nu şi pentru mine. Aşa cum fiecare om are „damblaua” lui, „damblaua” mea e condusul maşinilor. E ca un drog. În momentul în care urc la volan, toată oboseala, stresul şi grijile dispar şi mă simt liber ca pasărea cerului, liber să fac ce vreau şi merg unde vreau eu împreună cu credincioasa mea maşină...

Test-Drive Noul Chevrolet Spark 1.0 LS+

O dată cu venirea timpului frumos, la invitaţia celor de la Chevrolet, am testat noul Chevrolet Spark motorizat de propulsorul de 1.0 litru, Euro 5, nivel de echipare LS+.
La exterior este de remarcat designul non-conformist al maşinii care nu mai seamănă deloc cu fraţii Chevrolet Spark modelul vechi respectiv Daewoo Matiz scoţând astfel noul Spark din anonimat şi dându-i o personalitate complet nouă faţă de fraţii săi.
În interior, plasticele sunt de o calitate bună, însă cam tari pentru gustul meu. Calitatea îmbinărilor este şi ea bună însă întotdeauna există loc de mai bine. Scaunele oferă o susţinere satisfăcătoare însă puteau fi mai bine profilate. Multitudinea de reglare disponibile dau posibilitatea găsirii unei poziţii confortabile de condus inclusiv persoanelor mai înalte de 1,75 m.
Ceasurile de bord dau o notă high-tech maşinii, mai ales turometrul digital asemănător cu cele de pe motociclete.
Pe drum, maşina se comportă bine, însă la limită este subviratoare ca majoritatea autovehiculelor cu tracţiune faţă. Motorul de 1 litru cu 4 cilindri care dezvoltă 68 CP şi un cuplu maxim de 98 Nm la 4800 RPM se descurcă onorabil, urcă uşor în ture, însă nu e cazul să avem pretenţii de sportivitate de la acest propulsor. Direcţia este moale dar în ciuda acestui fapt oferă un feedback onorabil. Cutia de viteze în 5 trepte este uşor de mânuit, treptele se selectează uşor şi a dispărut acea “agăţare” caracteristică Matizului la cuplarea treptei R. Frânele sunt bune, însă nu am reuşit să testez comportarea sistemului ABS. Un alt plus este antifonarea care este categoric mai bună decât la vechiul model precum si comportarea suspensiei care absoarbe bine denivelările scurte şi nu lucrează gălăgios. Dintre dotările maşinii putem remarca oglinzile electrice şi încălzite, Climatronic (disponibil doar la echiparea de top, LT), ABS, 6 airbag-uri şi computer de bord (disponibil de la echiparea LS+).
Vizibilitatea din interior este bună, la acest lucru contribuind şi oglinzile retrovizoare mari, astfel că cei obişnuiţi cu maşini mici nu vor avea probleme în a se adapta gabaritului noului Spark.
Cu un preţ ce porneşte de la 7690 euro TVA inclus, Chevrolet Spark este o alegere cam scumpă pentru cineva care doreşte o maşină mică, pentru oraş, mai ales că modelul de top are un preţ de 10.380 euro TVA inclus preţ la care putem găsi şi alte alternative din clasa mini, mică sau medie compactă.
Preţul modelului testat de mine, Spark 1.0 LS+, este de 9510 euro TVA inclus.













Mulţumiri Chevrolet România pentru imagini.

Test-Drive Dacia Duster 4x4 1.5 dCi 110 CP

Cu ocazia lansării modelului Dacia Duster, în perioada 15-18 aprilie, mai exact sâmbătă împreună cu colegii din Logan Club Arad am efectuat un drive-test cu acest model. Versiunea testată a fost cea 4x4 motorizată de propulsorul 1.5 dCi de 110 CP cuplat la o cutie de viteze cu 6 trepte. Prima impresie la vederea modelului este cea de masivitate. La interior, mi-au plăcut scaunele însă faptul că aveau piele pe ele nu a adus niciun plus sau minus la confort. Comenzile geamurilor electrice faţă/spate sunt dispuse în acelaşi loc ca şi la Logan/Sandero/MCV cu menţiunea că butoanele pentru geamurile spate sunt mai bine protejate împotriva călcării lor accidentale. Nu mi-a plăcut în mod deosebit acea imitaţie de lemn maro, puteau pune altceva în locul lui. Vizibilitatea în faţă este bună, însă vizibilitatea spate are de suferit din cauza montanţilor groşi. Ar fi fost binevenită echiparea maşinii cu senzori de parcare spate din fabrică. Dimensiunile exterioare ale maşinii necesită un pic de acomodare mai ales la parcările laterale cu spatele plus că în poziţia în care conduceam nu vedeam unde se termină botul maşinii.
Propulsorul diesel de 110 CP este vioi şi asigură acceleraţii viguroase, totuşi la acceleraţii bruşte cu pedala la podea are un moment de ezitare înainte de a începe să tragă. Cutia de viteze este precisă însă pentru cei neobişnuiţi cu o cutie în 6 trepte se poate întâmpla ca în loc de cuplarea treptei a 6-a să cuplaţi a 4-a. Cuplarea treptei marche-arriere se face uşor, însă fineţea cu care se face dă senzaţia de cuplare incorectă.
Pedala de ambreiaj e potrivită ca şi tărie însă cea de frână mi s-a părut moale faţă de alte autoturisme.
Suspensia e moale, astfel că absoarbe atât denivelările scurte cât şi cele lungi cu un zgomot minim resimţit în habitaclu. Totuşi, am sesizat un zgomot venind din portbagaj la abordarea unui drum cariat cu viteză, zgomot pe care nu l-am putut localiza exact, dar care nu e prea deranjant.
Portbagajul nu m-a interesat în mod deosebit, dar la o privire fugară mi s-a părut destul de încăpător pentru majoritatea utilizatorilor.

Test-drive Honda Civic Sedan 1.8l 140 CP

Cu ocazia concursului „Green Challenge” desfăşurat de Honda România, am avut ocazia să fac un test-drive cu Honda Civic Sedan animat de un propulsor pe benzină de 1.8 litri, propulsor ce dezvoltă 140 CP şi 174 Nm, pus la dispoziţie de către dealerul Honda din Arad, Infogo.
Test-drive-ul s-a desfăşurat pe traseul Arad – Horia – Şiria şi retur şi a avut ca scop obţinerea unui consum cât mai mic. Astfel consumul obţinut de mine a fost de 3,9%, un consum mai mult decât bun pentru un motor de 1.8 litri. Desigur, acest consum a fost obţinut la un mers lent, subturat (55 km/h în treapta a 6-a). Maşina de test avea aproximativ 19.000 de km la bord.
Consumul declarat de constructor pentru acest model este de 8,9% urban; 5,6% extraurban respectiv 6,8% mixt.
Prima impresie avută la urcarea în maşină este cea de high-tech. Bordul este orientat spre şofer şi îl înconjoară astfel încât toate comenzile sunt la îndemână. Vitezometrul este digital în genul celor de la Citroen iar turometrul analogic este afişat pe un ecran LCD ce porneşte la punerea contactului.
Maşina are un comportament uşor subvirator însă această tendinţă se poate sesiza şi corecta încă din fazele incipiente. Direcţia este precisă, însă la viteze mici pare supraasistată. Totuşi, acest lucru nu este neapărat un minus, însă pentru unii utilizatori poate fi deranant.
Pedala de acceleraţie este moale astfel că la drum lung nu oboseşte piciorul şoferului, permiţând totodată dozarea fină a tăriei accelerării. Cutia de viteze este precisă, cu excepţia trecerii din viteza a 5-a în a 6-a când se poate selecta cu uşurinţă treapta a 4-a în loc de a 6-a. Primele 3 rapoarte ale cutiei sunt scurte, favorizând acceleraţiile viguroase în timp ce ultimele 3 sunt mai lungi, favorizând un consum redus.
Dintre dotările autoturismului de test pot enumera climatizarea automată, oglinzile electrice şi degivrate, geamuri electrice faţă – spate cu impuls la geamul şoferului, ABS, EBD, volan reglabil pe înălţime, CD-MP3 player cu magazie de 6 CD-uri etc.
Antifonarea habitaclului este bună însă motorul se face auzit la depăşirea pragului de 4500 – 5000 RPM cu un zgomot plăcut, specific motoarelor Honda.
Suspensiile filtrează bine denivelările lungi, însă lasă de dorit la filtrarea denivelărilor scurte care se resimt destul de pronunţat la nivelul confortului şi zgomotului din habitaclu.
Scaunele sunt comode şi au un suport lateral şi lombar suficient pentru majoritatea utilizatorilor. Nu trebuie să uităm că vorbim despre un sedan aşa că scaunele sport ies din ecuaţie.
Preţul pentru varianta de bază Civic Sedan pleacă de la 17.000 Euro cu TVA inclus.

Test-drive Noul Opel Astra 1.7 CDTI 110 CP

În perioada 22 – 24 ianuarie 2010 se desfăşoară operaţiunea Porţi Deschise în care se oferă posibilitatea testării noului Opel Astra.
Astăzi, chiar în prima zi, pentru a evita aglomeraţia din weekend, am fost şi eu să testez noul Opel Astra.
Maşina de test era dotată cu propulsorul 1.7 CDTI de 110 CP împreună cu o cutie de viteze manuală cu 6 trepte.
Interiorul este foarte asemănător cu cel din Opel Insignia, mai ales bordul şi consola centrală, însă nu se ridică la nivelul de finisare existent la Insignia. Totuşi, ambianţa interioară e plăcută, antifonarea e excelentă, bordul e plăcut la atingere iar finisările sunt de calitate şi nu dau senzaţia de ieftin şi necizelat. Scaunele sunt confortabile, cu susţinere laterală bună şi oferă o multitudine de reglaje astfel încât şi eu cu cei 1,85 m mi-am găsit imediat o poziţie confortabilă. Vizibilitatea în faţă este mai bună decât mă aşteptam, oglinzile laterale asigură un câmp vizual bun, astfel încât ai o vizibilitate bună pentru asigurarea la efectuarea manevrelor de depăşire, schimbare de bandă etc. Singurul inconvenient este grosimea montantului spate care stânjeneşte destul de pronunţat efectuarea manevrelor de parcare laterală, senzorii de parcare fiind bineveniţi în acest caz.
Printre dotările automobilului de test pot enumera: Climatronic cu reglare pe 2 zone, oglinzi electrice şi încălzite, geamuri electrice, comenzi hands-free pe volan, tempomat, frână de parcare electronică, reglare electrică a scaunului şoferului, cotieră, senzori de lumină, servodirecţie, volan şi schimbător îmbrăcat în piele, computer de bord.
Volanul multifuncţional îmbrăcat în piele este plăcut la atingere iar butoanele aflate pe el nu incomodează deloc şoferul, iar posibilitatea de a apăsa un buton din greşeală este redusă.
Schimbătorul de viteze este precis însă indexarea vitezelor se face mai greu, furca schimbătorului trebuind împinsă mai ferm. Probabil acest lucru se datorează atât faptului că maşina este nouă, în perioada de rodaj, cât şi faptului că eu nu sunt obişnuit cu un schimbător scurt (mă refer la lungimea furcii).
Propulsorul de 110 CP este elastic şi are un răspuns prompt pe toată plaja de turaţii, însă după 3500 RPM începe să se plafoneze şi se simte nevoia schimbării într-o treaptă superioară.
Testul s-a desfăşurat pe o porţiune de aproximativ 15 km, în afara oraşului dar ceaţa deasă şi traficul intens nu mi-au permis să experimentez stabilitatea maşinii la viteze mai mari de 120 km/h.
Pentru călătorii lungi, tempomat-ul este un „must have” deoarece cu ajutorul lui se reduce consumul de combustibil şi creşte confortul şoferului care nu mai este nevoit să ţină piciorul pe acceleraţie. În testul efectuat am folosit şi tempomat-ul iar consumul instant înregistrat la viteza de 85 km/h în treapta a 4-a cu tempomatul activ s-a cifrat între 3,6 – 4,4 %, în funcţie de înclinaţia drumului, cu 3 persoane în maşină. Din cauza traficului intens nu am putut testa consumul instant cu tempomatul activ la 130 km/h în treapta a 6-a (regim de autostradă).
Cu preţuri pornind de la 14.250 euro TVA inclus pentru motorizarea de 1.4 litri şi 110 CP benzină, echiparea Essentia şi până la 22.100 euro pentru motorizarea de 2 litri şi 160 CP diesel, echiparea Sport, noul Opel Astra reprezintă o alegere ce merită luată în considerare pentru clienţii care nu îşi permit o Insignia şi sunt dispuşi să facă un MIC rabat de la calitatea şi confortul din Insignia.

La Multi Ani 2010 !!!

Cu o mică întârziere vă urez tuturor un an nou fericit, multă sănătate, împlinirea tuturor dorinţelor si pace în suflet şi familie.


Tzeu.